Publicat pe

Handmade pentru Moscova

handmade-cadou-mariuca-matei-bitea-timisoara
Cam asa ceva facusem eu pentru rusi…

Nu sunt creator de handmade si niciodata nu am fost mare amator de facut chestii din astea. Totusi, din cand in cand ma apuca frenezia si mai fac cate ceva. Primele mele handmade-uri dateaza din copilarie-adolescenta cand inveleam niste sticle si pahare intr-un fel de material celulozic obtinut din hartie de ziar. Il prelucram pana obtineam o duritate de lemn. Asa faceam eu niste seturi de pahare, astazi se numesc handmade, pe care le vindeam si-mi faceam niste bani de buzunar.

Marturisesc ca am incercat sa-mi fac o cariera internationala de exportator de handmade, dar esecul m-a tulburat intr-atat incat am renuntat inainte de a ajuge pe culmile gloriei. Merita sa povestesc aici o intamplare, de fapt singura mea mare amintire de creator de handmade, o amintire care era sa se lase cu dosar, cu exmatriculari si cu tot felul de rahaturi din-astea pe care ti le faceau oamnenii cu ochi albastri si cu carnete rosii.

Imi doream sa vad Moscova. Eram student, erau timpurile lui Gorbaciov si ma atragea ideea sa vad ce e pe-acolo prin mama Rusia. In vremurile acelea nu puteai sa ai valuta, iar daca te duceai intr-o tara straina (adica aproape exclusiv blocul comunist, caci daca ajungeai in alta parte erai un prost de mai veneai inapoi…) primeai niste bani asa, sa-ti iei o inghetata! Ma gandisem eu sa duc niste chestii din astea de care povestesc la rusi, sa le vand, sa fac bani si sa-mi iau ce vreau de-acolo!

Mintea mi-a clocit si am zis sa fac o afacere, daca tot merg! (Asa s-a nascut prima mea afacere de handmade, dintr-o cloaca…) Am luat niste ceasuri de mana de la Oravita, din piata de la sarbi, si le-am lipit pe sticle. Apoi, am pus materialul meu minune. Pusesem vreo zece ceasuri pe o sticla din aia. A iesit o chestie trasnet! Ziceai ca-i lemn, ca-s niste butuci, ce mai, handmade artizanat veritabil! Super marfa!

La vama, la Ungheni, se uitau ciudat vamesii la mine si unul mai nesimtit chiar mi-a zis, davai jos din tren cu bagajele tale cu tot! Pfuah, eu cu handamde-ul meu, cu bagajele mele pline cu bibelourile de vandut la bisnita, cu prostii ce se vindeau la rusi, eu sa ma dau jos!? Nu era chip sa scap de ei… a trebuit sa cobor!

Mi-au pus sticla mea handmade la aparat si au rotit-o prin niste raze, un fel de rontgen, era o minune sa vezi chestia aia, era ca o roata a olarului si sticla mea se invartea pe platanul acela, se vedeau ceasurile ca niste oase de schelet. Aia, moldoveni si rusi, au inceput sa strige, naiba sa-i ia, ca o sa ajung la bulau, ca ma ia dracu, ca ma da afara din facultate si tot felul de prostii din astea, nu erau ei in stare sa aprecieze ce minunatie de artizanat am facut eu pentru burtile lor pline de votca, adica ale alora de la Moscova, unde urma sa le vand!

M-au dat jos din tren si m-au trimis acasa nemernicii aia. Dupa mine urma sa vina dosarul la militia din Resita. O sa va spun altadata cum a fost asta, ca am istorie-n mine cat calul lui Berila, cum zicea Viorel Marineasa, ca trebuia sa ma fac prozator rus…

In fine, cu tot calabalacul dupa mine, ma refer pijama, la chilotii mei si mancarea de drum, mi-aduc aminte ca-mi facuse mama o plasa cu bundas-keniere, dar fara niciun pic de handmade ca mi-l lusasera nesimtitii, eu asteptam in gara trenul de Moscova, dar ala care se intorcea la Bucuresti! Si de toate rublele pe care mi le schimbasem inainte de a ma controla vamesii, de la un chiosc de acolo mi-am cumparat numai pixuri. Am avut 10 ani de zile numai pixuri sa nu mai aud de ele, ca erau rusesti si groase ca o creanga…

Singura mea satisfactie din cariera prematur franta de exportator de handmade a fost aceea ca, la intoarcere, am stat in cuseta cu o studenta bulgaroaica ce se intorcea de la Moscova si mergea la naiba, la ea, pe undeva pe la Sofia… O sa va spun si asta, dar tot altadata… Acum a fost cazul doar de handmade!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *